Pe urmele vechilor sihastrii din Codrii Vlasiei

In jurul Bucurestiului se afla multe obiective istorice si multe locuri interesante ce abia asteapta sa fie explorate:) Weekendul acesta am pedalat prin trei paduri frumoase, am vizitat un parc dendrologic si un tarc plin cu animale salbatice si am deschis un nou traseu de biciclete intre Cernica si Pasarea, doua dintre cele mai importante asezaminte ale sihastrilor isihasti din vechii Codrii ai Vlasiei!

Manastirea Cernica
Manastirea a fost ridicată în anul 1608, în timpul domniei lui Radu Șerban, ctitori fiind Cernica Știrbei, mare vornic al Domnului Mihai Viteazul, și soția sa, Chiajna. Cu doua secole inainte, pe cele doua insule din Lacul Cernica era o sihăstrie înfiinţată pe “Ostrov”, a treia ca vechime după cele de la Snagov şi Bolintin. Călugării se nevoiau pe Ostrovul Mic, în colibe de lemn, unde mai tarziu s-a inaltat biserică cu hramul Sfântului Gheorghe, iar sâmbăta se adunau în “Ostrovul Mare”, îşi mărturiseau gândurile, luau parte la privegherea de toată noaptea, se împărtăşeau cu Prea Curatele Taine, apoi reveneau pe Ostrovul Sf. Gheorghe.
La inceputul sec XVII, sihăstria Sfântul Nicolae din Ostrov devine suficient de insemnata pentru ca logofătul Cernica să rezidească din temelie locasul, cunoscut sub denumirea de “Mănăstirea din Grădiştera Floreştilor”. Cu timpul ei sporesc ca număr, iar complexul monahal de la Cernica devine o adevărată școală de educație monastică. Aici a vietuit una dintre cele mai importante figuri ale ortodoxismului romanesc, Sf. Calinic de la Cernica.

Manastirea Pasarea
Locasul de cult a fost ctitorit la inceputul sec XIX, intr-o poiana de pe malul Lacului Pustincu, de catre arhimandritul Timotei. Acesta era stareţ al Mănăstirii Cernica si se spune ca a fost rugat de trei călugăriţe să le facă şi lor un mic schit în pădure. Stareţul a pornit cu rugăciune alături de ele şi încă un părinte prin desişul codrului. Pe cale, tot timpul i-a însoţit o pasăre care zbura din copac în copac şi ciripea într-un fel aparte. Când au ajuns la locul actualei Mănăstiri, pasărea s-a aşezat pe un stejar bătrân şi a inceput a ciripi din ce în ce mai tare şi mai duios. La tulpina stejarului era un muşuroi mare de furnici. Atunci stareţul Timotei, îndemnat de Duhul Sfânt, a înfipt toiagul în pământ şi a binecuvântat locul, zicand: Aici să fie altarul bisericii! Apoi s-a intors către maici si a zis: Să vă înmulţiţi ca furnicile acestea! Iar de la pasărea aceea s-a luat numele primul schit care s-a fiinţat aici, denumire care se păstrează şi astăzi. Cele spuse de Timotei s-au adeverit, deoarece la numai 15 ani de la ctitorie, mănăstirea numara peste 150 de suflete!
In biserica se pastreaza pictura originala, realizată de meșterii de la Cernica, Fotache și Nicolae Polovnicul. Manastirea este o oaza de liniste, fiind frumos ingrijita de maici.

Parcul dendrologic Branesti
Parcul a fost înființat în 1893, aici formandu-se primii ingineri silvici din Țara Românească. Până atunci, acesția, precum și profesorii, invatau în Germania sau în Franța, insa odata cu construirea castelor si palatelor, a aparut nevoia unor specialisti in silvicultura și astfel a fost înființată această școală, care a funcționat ca școală de brigadieri silvici și de învățământ superior în silvicultură. Primul director al școlii a fost Theodor Pietraru, care a infiintat parcul dendrologic ca o oază de aplicații. În Primul Război Mondial școala a fost închisa, reluandu-se în 1925. În urma unui bombardament major, parcul a fost distrus și școala a fost mutată la Periș. Facultatea de silvicultură s-a mutat la București, în cadrul Politehnicii, iar aici a rămas baza de aplicații și parcul, care a fost denumit “Grădină Botanică Forestieră”. În 1942 a fost plantată o pădure de chiparos de baltă, care a devenit emblema parcului. Multe exemplare s-au îmbolnavit, asa ca in 2017 au fost extrasi arborii uscați și s-au replantat exemplare noi in locul lor.

Padurea Piteasca
Padurea Piteasca, Padurea Pustnicu si Padurea Cernica sunt trei corpuri de padure din jurul Lacului Pasarea, ramasite din vechii Codrii ai Vlasiei care se intindeau odinioara de la Dunare pana la Carpati! Pana la sfarsitul sec XIX padurile erau unite, insa odată cu dezvoltarea comerțului cu cereale și cherestea a început defrișarea suprafetelor impadurite.
Dintre aceste trei corpuri, cea mai frumoasa este, de departe, Padurea Piteasca, unde am vazut o multime de exemplare de cerb si caprior! Din pacate insa, in octombrie 2022 la marginea padurii a aparut un gard, iar accesul in padure a fost restrictionat:(